Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat.

Părţile, prin convenţia arbitrală, sunt libere să prevadă că litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj – arbitrajul instituţionalizat – sau unui arbitraj ad-hoc.

 

Aşadar, condiţia necesară şi suficientă pentru a beneficia de serviciile de arbitraj este includerea în toate convenţiile civile (dintre doi oameni de afaceri, două persoane fizice, dintre două părţi) a unei clauze care se numeşte clauză compromisorie.

 

Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul.

 

Arbitrajul instituţionalizat este acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare potrivit unei convenţii arbitrale.

 

Arbitrajul ad-hoc este organizat prin convenţia arbitrală încheiată între părţi, de către un terţ, altul decât o instituţie de arbitraj.

 

 

Cine poate apela la această modalitate de soluţionare a conflictelor şi în ce materii este posibilă calea arbitrajului?

 

Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, cu exceptia celor care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.

 

Printr conflictele cel mai adesea supuse soluţionării pe calea arbitrajului se regăsesc acţiunile în răspundere contractuală, cele având ca obiect pretenţii decurgând din diverse raporturi juridice ori cele prin care se urmăreşte constatarea nulităţii, rezilierii sau rezoluţiunii unui contract.

 

AVANTAJE

Care sunt câteva dintre avantajele oferite de acest tip de soluţionare a conflictelor?

 

Arbitrajul este o modalitate rapidă şi eficientă pentru rezolvarea conflictelor/disputelor (durata procedurii fiind mult mai redusă decat al unui litigiu soluţionat pe calea instanţei de judecată, iar taxele arbitrale sunt reduse cu circa 50% în raport cu taxele judiciare de timbru), arbitrajul poate fi perceput şi ca o soluţie salvatoare atât pentru păstrarea relaţiilor (fiind vorba de confidenţialitatea litigiului), cât şi pentru flexibilitate concretizată în parcurgerea unei proceduri mai puţin greoaie şi rigidă comparativ cu procedura de drept comun a unui litigiu într-o instanţă de judecată.

 

Un alt avantaj în ceea ce priveşte arbitrajul constă în faptul că arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale (aşadar, există posibilitatea alegerii arbitrilor), iar în administrarea acestei jurisdicţii părţile litigante şi tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

 

De asemenea, hotărârile pronunţate de arbitii sunt definitive şi obligatorii şi se execută silit întocmai ca hotărârile judecătoreşti.